''Discuţiile se vor axa pe ajutorul care este necesar, de care autorităţile au nevoie'', a declarat presei purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, refuzând să ofere mai multe detalii şi mai ales suma pe care Rusia ar putea s-o împrumute aliatului său sud-american, scrie Agerpres.

Potrivit lui Peskov, situaţia economică din Venezuela ''rămâne complicată'', chiar dacă ''se constată semne de ameliorare''.

Maduro caută sprijin din partea aliaţilor săi cu mai puţin de o lună înainte de debutul celui de-al doilea mandat al său, în timp ce se confruntă cu o respingere de către o mare parte a comunităţii internaţionale.

Responsabilul chavist a anunţat luni că va merge la Moscova pentru ''o vizită de lucru necesară'', care, asigură el, va permite ''încheierea anului 2018 cu brio referitor la relaţiile strategice pe care Venezuela le construieşte cu lumea''.

Situaţia economică din Venezuela, confruntată în acest an cu o inflaţie de 1.350.000%, potrivit FMI, este foarte complicată, în pofida rezervelor de petrol ale ţării.

Reales în mai, în cadrul unor alegeri ale căror rezultate nu sunt recunoscute de către o mare parte a comunităţii internaţionale, Maduro trebuie să înceapă un al doilea mandat pe 10 ianuarie 2019.

Maduro, succesorul fostului preşedinte Hugo Chavez (1999-2013), se confruntă cu o puternică presiune din partea SUA, care l-au calificat drept ''dictator''.

Săraca țară bogată

Venezuela a fost cândva cea mai bogată țară din America Latină și se ridică o întrebare legitimă: cum a ajuns în această situație din care nu se știe dacă mai iese?

Țara din America Latină stă pe cea mai mare reverva mondială de petrol, ceea ce, în mod normal, ar reprezenta incontestabil o sursă de bani. În prezent, însă, Guvernul nu mai are bani, prețurile expodeaza de la o zi la altă și nimeni nu știe cât de rău vor evolua lucrurile în continuare.

In anii ’90, Venezuela era o putere pe continent, însă de-a lungul anilor, inegalitatea a început să se accentueze. A apărut o clasa mică și foarte bogată, care controla tot, în timp ce restul populației devenea din ce în ce mai saracă.

Țara s-a întors către socialism în 1999, când l-a ales pe Hugo Chavez președinte. Un dictator provocator care a tăiat relațiile cu Statele Unite și le-a dezvoltat pe cele cu Rusia și China, de la care a împrumutat miliarde de dolari. Chavez a condus țară până la moartea sa, în 2013, și încă este văzut că un erou de către populația săracă a țării.

Dar guvernul său nu a făcut altceva decât să cheltuiască în neștire bani pe programe de bunăstare și a fixat prețurile pentru orice. A naționalizat fermele de legume, apoi le-a abandonat, astfel încât țara a devenit dependență de banii proveniți din vânzările de petrol pe care le făcea peste granițe.

Inainte să moară de cancer, Chavez l-a ales pe Nicolas Maduro să-i succeadă la conducerea țării. Iar Maduro a continuat regimul strict instituit de Chavez. Administrația sa a renunțat și să mai publice date statistice cu indicii macroeconomici, inclusiv creșterea economică și inflație. A luat mită miliarde de dolari de la dezvoltatori imobiliari ca să aprobe diferite proiecte imobiliare mamut și a făcut datorii care sunt imposibil de achitat.

Declinul petrolului, picătura care a umplut paharul

Între timp, a început declinul petrolului - singura marfă pe care Venezulea o putea folosi ca să facă rost de bani. În 2014, prețul petrolului era în jur de 100 de dolari barilul. Țările producătoare de petrol au inundat piața, iar, pe de altă parte, au început și exploatarea rezervelor până atunci inaccesibile. În același timp, consumul de combustibili la nivel mondial a scăzut. Toate acestea adunate au adus prețul petrolului la 26 de dolari, în 2016. În prezent, prețurile s-au stabilizat, însă bogăția Venezuelei s-a înjumătățit față de 2014.

Cu prețurile petrolului la minime istorice și cu o datorie guvernamentală greu de finanțat, controlul prețurilor a devenit o problema uriașă. Statul încă subvenționează prețurile la alimente, pentru a le permite și săracilor să se hrănească, însă Maduro a tipărit bani fără măsură, ceea ce a făcut că bolivarul să piardă rapid din valoare, cu efecte imediate asupra joburilor și a salariilor.

In același timp, ostilitatea președintelui față de companiile străine a dus la exodul acestora. Pepsi, General Motors și United și-au făcut bagajele și a plecat. În consecință, șomajul în Venezuela a ajuns la 25%, potrivit estimărilor FMI.

Inflatia a ajuns la cote inimaginabile în urmă cu câțiva ani. Dacă în 2010 un dolar american era echivalentul a 8 bolivari, în prezent același dolar se cumpără cu 84.000 bolivari, arată datele neoficiale ale caselor de schimb, pentru că Guvernul nu are sau nu vrea să dea publicității date oficiale.

Pentru a ține pasul cu inflația, Maduro a majorat salariul minim de șase în acest an, ceea ce a oferit puțină bunăstare popualtiei, însă pe termen foarte scurt. Majorările succesive de salarii nu vor face decât să agraveze situația pe termen lung, statul continuând să se îngroape în datorii. Este un cerc vicios din care analiștii nu văd nicio ieșire.