Reprezinta cea mai mare putere economica din Europa si este recunoscuta pentru eficienta sa fara gres. Dar iata ca nici macar in Germania lucrurile nu se desfasoara intotdeauna conform planului. Cu lacate pe porti si terminale prin care acum se plimba doar muncitorii, noul aeroport din Berlin este o adevarata rusine nationala.

Aeroportul International Willy Brandt, numit asa dupa celebrul lider din timpul Razboiului Rece, trebuia sa fie deschis pana la sfarsitul lui 2011 si sa arate puterea economica a Germaniei. In schimb, a devenit o dovada despre cum, chiar si cu cele mai bune mijloace tehnologice puse la dispozitie, lucrurile nu ies intotdeauna conform planului.

Dupa patru amanari anuntate, autoritatile au recunoscut ca aeroportul nu va fi gata nici pana in octombrie 2013, ultimul termen oficial, si au refuzat sa mai inainteze o noua data de finalizare.

Insa aeroportul face parte dintr-o lista mai lunga de proiecte care au suferit amanari repetate si modificari de buget: o sala de concerte din Hamburg, tuneluri de cale ferata in Munchen si Leipzig, o linie de metrou in Cologne si o statie de tren subeterana din Stuttgart.

Presa nemteasca a trecut in revista zeci de probleme tehnice care au condus la amanarile repetate, care de care mai rusinoase. De exemplu, mii de becuri lumineaza non-stop terminalul principal si parcarea goala, un consum imens de energie, din cauza ca sistemul computerizat care le controleaza este atat de sofisticat, incat este aproape imposibil de manevrat. Apoi, in fiecare zi o masinarie speciala traverseaza toate pistele recent instalate, efectuand lucrari de intretinere pentru ca acestea sa nu rugineasca, un alt exemplu de ineficienta crasa.

Intre timp, sute de copaci proaspat plantati au fost taiati, pentru ca nu erau tipul de tei pe care compania il comandase. Mai multe scari rulante trebuie sa fie reconstruite pentru ca sunt prea scurte si zeci de placi de gresie vor fi inlocuite, pentru ca s-au spart inainte ca vreun calator sa puna piciorul pe ele. Desi are prevazut 75.000 de extinctoare, constructorii nu si-au dat inca seama daca acestea vor fi suficiente pentru a asigura destula protectie in cazul unui incendiu. Si ca tabloul sa fie complet, sistemul de ventilatie subteran nu functioneaza, dar este atat de performant incat proiectantii nu isi dau seama unde este problema.

Criticii sunt de parere ca problemele si neglijentele au aparut din cauza presiunii de timp si impunerea unor termene de finalizare nererealiste.

“Multi politicieni isi doresc proiecte prestigioase, la scara mare, de care sa isi lege numele. Ca sa le poata demara, au dat niste costuri initiale mai mici decat cele reale, ca sa obtina aprobarea oficialilor din parlament si a comisiilor aferente”, explica Sebastian Panknin, expert financiar la Asociatia platitorilor de taxe din Germania.

In plus, multi politicieni si oficiali din structurile inferioare vin cu pretentii in plus dupa inceperea proiectului, ceea ce inseamna alte noi costuri. In cazul aeroportului din Berlin, Panknin sustine ca au fost aproximativ 300 de cereri ad-hoc, printre care si dorinta de a extinde unul dintre terminale, pentru includerea unui mall.

“Aeroportul este un exemplu clasic despre incompetenta politicienilor nostri. Am mai vazut acest lucru intamplandu-se cu multe proiecte importante de infrastructura din Germania. Nimeni nu isi asuma responsabilitatea. Politicienii sunt mai preocupati sa castige urmatoarele alegeri, decat sa se puna in slujba cetatenilor”, spune Sven Fandrich, un berlinez de 28 de ani care lucreaza pentru o companie de asigurari.

Iata si alte proiecte esuate ale nemtilor:

- Sala de concerte din Hamburg trebuia sa fie deschisa din 2010. In schimb, constructia nu se apropie deloc de final iar costurile s-au dublat, ajungand acum la 575 milioane de euro. Un nou termen de inaugurare a fost anuntat pentru 2016.

- Constructia liniei de metrou din Cologne a inceput in 2004. Dupa ce doi oameni au murit in 2009, in urma unei prabusiri la fata locului, oficialii au anuntat ca linia ar putea fi deschisa abia in 2019. Costurile au suferit si ele modificari, de la 780 de milioane, cat se estimase initial, la 1,08 miliarde de euro.

- In Leipzig, tunelul pentru trenurile navetistilor trebuiau sa fie gata in 2009, dar constructia nu se apropie nici acum de final. Si acolo costurile au ajuns de la 572 de milioane, la 960 milioane de euro.

In ceea ce priveste costurile aeroportului din Berlin, dupa patru amanari succesive, acestea au crescut de la 2 miliarde de euro, cat se anuntase initial in 2006, la 4,4 miliarde. Companiile aeriene ca Air Berlin, al doilea cel mai mare operator din tara, au fost serios afectate de intarzieri si acum dau in judecata constructorii pentru a-si recupera pierderile. Afacerile mai mici, precum cafenelele, restaurantele sau magazinele de suveniruri risca de asemenea falimentul, dupa ce au apucat sa angajeze oameni si sa investeasca in spatiile de pe aeroport.

Dar in momentul inaugurarii aeroportul s-ar putea confrunta cu cea mai rusinoasa problema: unii experti in aviatie spun ca pana la finalizare Willy Brandt International va fi considerat oricum prea mic pentru a face fata numarului mare de calatori. Complexul aeroportuar de 360.000 de metri patrati a fost proiectat pentru a primi 27 milioane de pasageri. Dar cele doua aeroporturi functionale din oras au fost vizitate numai anul trecut de 25 de milioane de calatori, iar orasul continua sa atraga tot mai multi turisti, de la an la an.

“Aeroportul este prea scump, prea mic si a ramas cu prea mult timp in urma fata de grafic”, spune expertul in aviatie Dieter Faulenbach da Costa.

Pentru a salva ce mai e de salvat, Hartmut Mehdorn, fostul sef de la Caile Ferate Germane a fost numit directorul aeroportului la inceputul lui martie, datorita reputatiei sale ca poate readuce pe calea cea buna orice proiect. Insa nici declaratiile sale la investirea in functie nu au fost mai incurajatoare: “Toata lumea spune ca nu e deloc posibil. Eu spun ca ar trebui sa fie posibil. Doar ca deocamdata nu am idee cum”.