Niponii au invatat pe propria piele cat de periculoasa poate fi mobila, daca nu este fixata de perete, dar si ca in orice casa trebuie stabilita o zona de siguranta in care sa ne refugiem, in caz de cutremur.

"Este foarte periculoasa, in cazul unui seism, aceasta pozitie a mobilierului. Daca ma uit in spate, observ ca nu este fixat. In japonia, as fixa un astfel de corp inalt si daca nu as putea sa il prind de perete, l-as prinde de tavan."

Este primul lucru pe care un seismolog japonez l-a observat atunci cand a intrat in locuinta unui bucurestean. Biblioteca de mari dimensiuni, care este intalnita in majoritatea caselor, reprezinta un risc major in caz de cutremur. Pentru japonezi, asigurarea mobilei cu sisteme de prindere este ceva obligatoriu.

Ei asigura inclusiv usile dulapurilor, cu sisteme speciale de prins si au grija ca usile de acces nu sunt blocate de niciun obiect si se pot deschide larg. Si, foarte important, nu au dulapuri in zona in care se afla paturile.

Daca pamantul se misca in timpul zilei bine ar fi sa ne refugiem in asa zisa zona de siguranta. Zona de siguranta este, in orice casa din Japonia, stabilita si stiuta de toti membrii familiei, un loc cat mai liber, dar si ingust astfel incat peretii sa sustina o arie cat mai mica de tavan.

Un astfel de loc poate fi baia, daca blocul este construit din beton. Grinda, cea sub care ni s-a tot recomandat sa ne adapostim, nu este considerata un loc sigur, mai ales daca imobilul este din caramida sau BCA.

"Eu nu m-as aseza acolo pentru acolo precis sunt caramizi care vor cadea, daca as fi in locul doamnei, m-as duce langa usa, unde ar putea fi facuta o zona de siguranta. Eu cred ca aici este periculos. Nu stiu cum este facuta, dar imi dau seama ca este caramida si umplutura este din mortar. Si asta imediat se distruge."

Toate aceste sfaturi vin in urma unor analize si studii pe care japonezii le-au dezvoltat dupa 1995 cand un cutremur de amploare a distrus orasul Kobe si a provocat moartea a peste 6.000 de oameni.