În urma acceptării dosarului de candidatură, iniţiat de Italia în colaborare cu Franţa, a fost de asemenea distinsă Asociaţia mărgelarilor de artă din Franţa.

Delicatele mărgele cu o istorie de câteva secole sunt o specialitate a insulei Murano, situată în laguna veneţiană.

''Această prestigioasă recunoaştere a uneia dintre tradiţiile noastre de excelenţă este o sursă de mare mândrie'', a declarat într-un comunicat Luigi Brugnaro, edilul Veneţiei, oraş înscris la rândul său în patrimoniul mondial UNESCO.

Pentru Luca Zaia, preşedintele regiunii Veneţia, excelenta veste ''vine într-un moment deosebit de dificil pentru artizanatul veneţian''.

''Activităţile cuptoarelor de sticlă şi ale artizanilor de mărgele au fost grav afectate de efectele crizei sanitare, mulţi sunt pe marginea prăpastiei din cauza prăbuşirii turismului, dar şi din cauza închiderii pieţelor şi a târgurilor internaţionale'', a precizat acesta, exprimându-şi speranţa că această distincţie ''va deveni un motor al redresării'', screi Agerpres.

În mod obişnuit inundată de turişti, Veneţia a devenit un oraş fantomă în aceste ultime luni din cauza pandemiei de coronavirus.

UNESCO a subliniat ''bogăţia cunoştinţelor şi meşteşugului unui material (sticla) şi a unui element (focul)'', apreciind în acelaşi timp tehnicile particulare ale prelucrării sticlei.

Producţia de mărgele din sticlă este un meşteşug practicat în Veneţia cel puţin din secolul al XIV-lea. De-a lungul timpului, au fost considerate o marfă preţioasă pentru schimburi şi exporturi în lumea întreagă.

Istoria mărgelelor din sticlă veneţiană este cu toate acestea deseori dată uitării. Creatorii săi sunt în general necunoscuţi spre deosebire de maeştrii sticlari care au confecţionat sculpturi şi vaze în cuptoarele de sticlă din Murano.

Sticlarii au primit ordin să se stabilească pe această insulă în anul 1291, după ce provocaseră o serie de incendii în centrul oraşului.