Istanbul este o nebunie cu 15 milioane de oameni care traiesc pe doua continente, care conduc 4 milioane de masini, care se roaga in 1.500 de moschei sau sute de biserici ortodoxe sau zeci de sinagogi.

Pana si limba pe care o auzi in jurul tau este o nebunie. Daca mergi in Italia sau auzi doi italieni vorbind pe plaiurile mioritice iti vine sa te duci sa-ti iei o felie de pizza si sa zaci undeva fara sa faci nimic, daca auzi doi spanioli parca incepi sa te gandesti la o petrecere.

Dupa doua minute de limba germana te apuci sa mesteresti ceva, sa faci ceva la o masina, dar cand auzi un fluviu de turca langa tine parca-ti vine sa te urci pe un cal si sa cuceresti ceva.

Nu este la fel de agresiva ca araba, dar este hotarata, deloc melodioasa, nu te lasa sa dormi. Se potriveste perfect cu acest oras care pulseaza de viata. Pana si vremea era o nebunie. Cand ploua, cand iesea soarele, iar ploua si vantul adus de mare batea mereu.

"Poate sa fie 11 ziua sau 2 noaptea. La noi este mereu ora de varf", ne-a spus taximetristul care ne-a luat de la hotel sa ne duca in bazarul egiptean de mirodenii. Era un turc cu o mustata alba rasucita, cu o palarie de paie in cap, care-i saluta pe alti soferi din mers si care glumea cu noi.

Am ajuns repede gonind pe malurile Bosforului, cu ochii la vasele enorme de croaziera pline de turisti si, in timp ce conducea, turcul a sunat-o pe sora lui care avea o taraba in bazar si i-a spus sa ne astepte la intrare.

Citeste continuarea reportajului pe www.zf.ro.