Polonezii sunt cei mai numeroşi solicitanţi, cu peste 100.000 de cereri, urmaţi de români, cu aproximativ 90.000 de cereri şi italieni (peste 70.000). Aproximativ 26.500 de cereri provin de la cetăţeni francezi, potrivit datelor Ministerului de Interne britanic, potrivit Agerpres.

Circa 3,8 milioane de cetăţeni europeni locuiesc în prezent în Marea Britanie. Aceştia trebuie să solicite statut de 'rezident permanent' ('settled status') pentru a putea continua să lucreze sau să beneficieze de servicii sociale, după ce Regatul Unit se va separa de Uniunea Europeană.

Stabilit iniţial pentru 29 martie, Brexitul a fost amânat pentru cel târziu 31 octombrie, deputaţii britanici respingând de trei ori acordul de ieşire din UE negociat de premierul Theresa May cu Bruxellesul.

Acest acord, bazat pe principiul reciprocităţii, prevede că europenii stabiliţi în Regatul Unit şi cei 1,2 milioane de britanici prezenţi pe continent vor putea să studieze, să lucreze, să primească alocaţii şi să-şi aducă familiile.

Indiferent dacă Marea Britanie se retrage din UE cu sau fără acord, rezidenţii din UE pot 'cel puţin până la 31 decembrie 2020 să depună cerere' pentru rezidenţă permanentă, a indicat Ministerul de Interne.

'Cetăţenii UE sunt prietenii noştri, vecinii şi colegii noştri (...). Oricare ar fi rezultatul Brexitului, dorim ca ei să rămână', a declarat ministrul de interne, Sajid Javid, într-un comunicat.

Dacă ministrul Javid consideră drept 'extrem de încurajatoare' primele rezultate ale planului pus în aplicare pentru cetăţenii europeni, Comisia pentru Afaceri Interne a Camerei Comunelor şi-a exprimat în schimb 'preocuparea' faţă de riscul de a-i vedea pe unii dintre aceştia 'excluşi'.

Într-un raport publicat joi, comisia evocă 'probleme tehnice' în procesul de înregistrare, dar şi dificultăţi întâmpinate uneori de către europeni în a-şi obţine dreptul la statutul de rezident permanent.

În acest context, Comisia pentru Afaceri Interne din Camera Comunelor avertizează împotriva reeditării scandalului 'Windrush', tratamentul aplicat unor imigranţi din Caraibe veniţi în Regatul Unit după cel de-al Doilea Război Mondial, care au fost trataţi drept imigranţi ilegali, deşi ar fi trebuit să dispună de acte legale că sunt britanici.