"Producţia alcoolului sanitar se realizează numai de către un antrepozitar autorizat pentru producţia de alcool etilic şi numai în interiorul unui antrepozit fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic, materia primă de bază utilizată în procesul de fabricaţie", a declarat Daniela Neagoe, senior manager, Comerţ Internaţional, Asistenţă Fiscală şi Juridică, EY România.

Potrivit sursei citate, denaturarea alcoolului etilic se face prin adăugarea a cel puţin două substanţe denaturante, cel mai des utilizate pentru producţia de alcool sanitar fiind "albastru de metilen (nr. CAS 61-73-4; C.I. 52015) - 0,35 grame (chimic pur) pe hectolitru de alcool pur şi terţ butanol (nr. CAS 75-65-0) - 80 grame (chimic pur) pe hectolitru de alcool pur."

Potrivit analizei EY România, comercializarea în vrac (în recipiente de peste trei litri) a acestui produs pe piaţa locală este posibilă doar către persoane ce deţin o autorizaţie de "utilizator final" sau în baza unei declaraţii pe proprie răspundere (anexa 22 din Codul Fiscal), însă cu plata accizelor aferente în acest ultim caz (şi restituirea lor în baza unei cereri ulterioare însoţită de un set de documente).

"Un ultim pas important, înainte de începerea producţiei, ar fi notificarea autorităţii vamale despre intenţia de a produce alcoolul sanitar urmată de revizuirea corespunzătoare a autorizaţiei de antrepozit fiscal", se mai precizează în analiza EY România.

Potrivit sursei citate, atât importul, cât şi achiziţia intracomunitară de alcool sanitar (ambalat în recipiente de până la trei litri) sunt permise, operatorii economici putând opta pentru plata accizelor aferente sau mişcarea acestui produs în regim suspensiv de accize, urmat de aplicarea scutirilor prevăzute de legislaţie.

"Pentru a putea mişca şi depozita în regim suspensiv produsul (atât provenind din import, cât şi din achiziţii intracomunitare) operatorii economici trebuie să deţină anumite autorizaţii (de ex. de expeditor înregistrat, de antrepozit fiscal sau de destinatar înregistrat). Cu toate acestea, în această perioadă, mai multe state (fie din cadrul UE, fie non-UE) şi-au restricţionat exporturile de echipamente medicale şi produse biocide (dezinfectanţi)", mai arată analiza.

Pentru a acoperi cererea acestui produs pe piaţa din România, la acest moment, producţia internă rămâne una dintre cele mai bune alternative.

EY are 284.000 de angajaţi în peste 700 de birouri în 150 de ţări şi venituri de aproximativ 36,4 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2019. Cei peste 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale.